joi, 1 martie 2018

Martisoarele, talismanele primaverii

Nu uitati ca, indiferent ce punem pe langa el, snurul alb-rosu sau alb-negru sau alb-albastru (la olteni) este talismanul primaverii. El detine magia trecerii de la moarte spre viata, de la noapte spre zi, de la frigul iernii la primele raze de soare; asigura si pazeste acest echilibru fragil din apropierea echinoctiului de primavara. Este atat de puternic incat a strabatut mileniile pana la noi. Este simplu de impletit si este mai pretios decat orice alta bijuterie care ar atarna de el. Fauriti-l si daruiti-l cu drag pentru cei dragi! Iar cand semnele primaverii s-au instalat fara putinta de tagada, legati snurul magic de crenguta unui pom roditor, sa-i aduca belsugul pe ramuri; asa-si va fi implinit menirea. 
O primavara frumoasa!



luni, 20 noiembrie 2017

Lumini de Craciun

Se apropie Craciunul, de departe si pe merit cea mai indragita sarbatoare a lumii crestine. Am depasit faza in care cumparam la nesfarsit decoratiuni de Craciun si am ales in ultimii ani sa mesteresc cat mai multe pe cont propriu.

O idee pe care am avut-o in recent a fost sa mesteresc niste suporturi de lumanare din borcanelele pe care nu m-am indurat sa le reciclez la tomberonul pentru sticle. Le-am spalat bine, le-am ascuns gura cu sfoara neaosa, pe care am decorat-o cu niste figurine sclipicioase cumparate mai demult pentru felicitari. Cateva pietricele aurite sau orice altceva in spiritul sarbatorii si avem gata suporturile de lumanare pentru masa de Craciun, cu o tenta rustica.

Urmeaza sa ma ocup de-acum de felicitarile de Craciun.



Roadele unui an bogat

Doua camasi terminate anul acesta; doua inca in lucru, vor fi gata anul viitor.

Prima camasa este visul unui prieten pe care am vrut sa-l ajut sa si-l implineasca. Asa ca am pornit la drum cu mult curaj si am cusut o camasa pastoreasca, cunoscuta la noi si sub numele de camasa cu barbur (de la numele clinului triunghiular din fata si din spate). Modelul din satul Tilisca, din Marginimea Sibiului, a fost cules de Dimitrie Comsa pentru albumul sau de broderii si este de sec. XIX. Am adaptat putin cromatica si am renuntat la guleras, in locul caruia am cusut doar un feston. Materiale: panza de cearceaf, ata cu care am cusut este de papiota de la Romanofir (Talmaciu) - am pus firul in doua pentru broderie si intr-unul pentru tighele. Am cusut la trei fire de panza, ca sa iasa cat mai fina broderia.


Cea de-a doua camasa este un spatoi (camasa femeiasca) de Arad, o reconstituire a unui model din acelasi album al lui Dimitrie Comsa; un model de sec. XIX din Tarnova, o comuna de pe Valea Cigherului, afluent al Crisului Alb, o subzona etnografica a Ineului. Alegerea a venit cumva firesc, pentru ca mama a copilarit in zona Tarnovei. Sunt inca doua modele vechi de camasi aradene in album si mi-am promis ca le voi coase pe toate. Ca materiale am folosit panza veche de casa din zona Aradului, fir Flavia de la Romanofir (o alegere pe care n-as mai face-o a doua oara) si pe ici-colo fir de bobina de Talmaciu (acelasi producator). Am inceput-o acum mai bine de un an si i-am acordat toata rabdarea, pentru ca am vrut sa iasa cat mai bine.


joi, 6 octombrie 2016

Ie de Mehedinti, cu ingradea

N-am ce face, tot noua luni mi-a luat sa cos si ia cu ingradea, de Mehedinti. Prima ie cu altita separata, pe panza de casa invrastata cumparata din targul de la Muzeul Taranului. Cusuta cu motivul iederii, care simbolizeaza vesnicia, cu carduri de lebede pe spate si un roi de stelute pe guleras. Ampla, cu maneci foarte largi, ca toate iile de Mehedinti, a fost dragoste la prima vedere. Cusuta la doua fire, a consumat trei ghemuri de bumbac de Talmaciu si am folosit dintr-un mosor ata indiana foarte rezistenta la cheite, ca sa reziste in timp. Motivul iederei a fost luat de pe o plansa de Mehedinti de pe blogul Semne cusute.





Urmatorul proiect se doreste a fi reconstituirea unui spatoi de Tarnova, Arad, din albumul lui Dimitrie Comsa, "Din ornamentica romana".

miercuri, 6 ianuarie 2016

In prag de An Nou

Doamne, ca nu-mi vine sa cred cat a trecut de cand n-am mai povestit ce mai fac cu manutele mele!
Ei, da in cele noua luni si ceva am reusit sa termin doua camasi traditionale.

O ie de fetita, pentru o nepotica de peste ocean, cu modele din Dolj-Romanati din arhiva Ioanei Corduneanu de pe Semne cusute, Ioana m-a ajutat cu sfaturi pentru finalizarea cu succes a acestui proiect si-i sunt foarte recunoscatoare.


Apoi tot timpul l-am dedicat proiectului meu de suflet, spatoiul de Arad dupa o plansa din acelasi blog al Ioanei. Cu toata vacanta de vara si neincrederea ca-l voi putea duce la bun sfarsit, am reusit totusi sa-l termin de Sf Ecaterina, in amintirea bunicii mele care mi-a pus pentru prima oara acul in mana. Asa ca nu-i de mirare ca mi-am abandonat aproape total blogurile si n-am mai avut timp de altceva.


Lista de proiecte pentru 2016 este si mai lunga; sper sa le pot duce pe toate pana la capat.

Va urez si voua, celor care ma vizitati si-aici, multa sanatate si putere de munca in 2016 si cat mai multe proiecte cu care sa va mandriti!

luni, 9 martie 2015

Martisorul de anul acesta

M-au inspirat si anul acesta modelele traditionale din colectia Ioanei Corduneanu, arhivate in "Semne cusute".
Pentru felicitarile de Martisor m-am folosit de motive specifice Olteniei (Dolj-Romanati) care m-au sedus de ceva vreme. Ioana a cules multe modele din aceasta zona de pe fragmente textile si le-a publicat pe blogul sau. Am luat un model de margine si l-am folosit ca bordura, iar pentru ghiocel am adaptat unul dintre motivele florale. Totul in rosu si alb, culorile binecunoscute ale snurului magic. Pe verso, am povestit despre provenienta acestui model, in ideea ca destinatarele vor aprecia o data in plus acest model, stiind ca este la fel de traditional si de romanesc ca Martisorul.





Pentru martisoare am cusut ghiocelul si una dintre mandrutele din motivul "hora de fete".



Martisoarele si felicitarile au fost foarte apreciate, desi stau si ma intreb daca nu vor deveni "plictisitoare" anul viitor, pentru ca nu ma vad facand altceva decat modele traditionale. Acum ma pot intoarce la proiectul meu de suflet despre care va voi povesti in curand.

O primavara frumoasa va doresc! S-aveti spor in toate!

duminică, 8 februarie 2015

Ce trebuie sa stim cand coasem o ie

Ioana Corduneanu, fondatoarea Semnelor cusute si initiatoarea grupului "Semne cusute in actiune", o sezatoare virtuala la care sunt invitati toti cei care doresc sa coasa o ie sau o camasa traditionala romaneasca, a recurs la o formulare foarte inspirata in descrierea elementelor unei ii - ia de aur. Ioana doreste sa ne transmita astfel ca exista reguli in croirea si coaserea camasilor traditionale, a iilor. O parte dintre acestea s-au perpetuat pana astazi, iar o parte s-au pierdut cu modernizarea societatii sau prin influenta nefasta a schimbarilor politice (proletarizarea/rusificarea de la inceputul perioadei comuniste a incercat aducerea la numitor comun in toate domeniile in tarile din blocul sovietic). Iar pe cele pierdute incercam acum sa le recuperam.

In orice caz, daca doriti sa coaseti o ie cu rost, va indemn sa vizitati muzee si sa cititi cat mai multe despre zona etnografica care va inspira. Am vrut sa cos o ie de Banat pentru prietena mea care este din Timisoara si poate as fi cusut o ie generica cu altita, incret si rauri daca n-as fi citit mai multe despre aceasta zona etnografica, distincta si in acelasi timp diversa. Din fericire insa am citit lucrarea lui Paul Petrescu - "Costumul popular din Transilvania si Banat" care mi-a descris cateva elemente specifice Banatului: maneca porneste din gat si se termina cu fodori mari (volane), iar broderia acopera bratul intr-o forma compacta numita "tabla". Asa ca am renuntat la altita si incret si m-am ambitionat sa cos o camasa cat mai aproape de ia banateana. M-a cucerit pe loc modelul de mai jos:

sursa foto

Prima jumatate a paginii include elementele pentru piept, maneca si ciupag (bentita de la gat), iar jumatatea de jos cuprinde elementele necesare realizarii poalelor (fusta).

Am trecut imediat la cusut si bine-nteles c-am inceput sa fac si primele greseli din nestiinta si din dorinta de a-mi pune amprenta creativa pe camasa. Unele idei au fost benefice, insa altele total nepotrivite.

Pentru ca pieptul nu avea broderie, am imprumutat broderia de pe maneca pentru a realiza niste rauri pe piept. Nu doar am taiat destul de scurt gura camasii (despicatura de la gat), dar am avut si proasta inspiratie sa cos o terminatie pe langa modelul ce o marginea. Am desfacut dupa ce am primit informatii ca gura camasilor era in general destul de generoasa, iar daca era mica sau scurta, acest neajuns se camufla prin broderia mai lunga, ceea ce ar fi trebuit si eu sa fac. Raurii pieptului i-am cusut de la o distanta cam mare de gat si din nou mi s-a demonstrat ca am gresit. Poate ca unele ii de artizanat au gura mica si marginita si rauri care se termina suspendati undeva pe piept, insa nu inseamna ca respecta estetica traditionala. Asa ca am modificat pana a iesit cum trebuie.


Pentru spatele camasii am preluat ca model doi rauri de la poale si apoi am mai primit un sfat pretios de la Ioana Corduneanu, sa adaug in mijloc si "coloana vertebrala". Asa am aflat ca pe camesile banatene vechi se regaseste acest element pierdut din pacate de-a lungul timpului. Si am avut ocazia sa concep singura-singurica un element de broderie care sa se poata incadra intre cele doua rauri cusute de mine pe spate si sa-si joace demult-uitatul rol arhaic.


Dupa aceasta experienta pot reafirma cu tarie ca o ie este mai mult decat o haina, este un vesmant de suflet.

Acum am gandul numai la martisoare, insa coace de ceva vreme (nu putina) la foc domol o noua camasa traditionala pe care de data asta o voi coase pentru mine si poate... pentru urmasele mele.